Arborele de stricnină
Arborele de stricnină sau Strychnos nux vomica: buna sămânță rea
Strychnos nux vomica este cunoscut pentru alcaloidul său principal: stricnina. O componentă extrem de toxică, care a fost folosită cândva împotriva șobolanilor și a cârtițelor. Astăzi, Strychnos nux vomica este uneori folosit în farmacie, dar întotdeauna în doze foarte mici și în condiții foarte stricte.
De unde provine Strychnos nux vomica?
Strychnos nux vomica este un arbore din familia Loganiaceae care poate atinge o înălțime de 10 până la 15 metri. Cunoscut și sub numele de arbore de stricnină, este originar din Asia de Sud-Est. Este întâlnit în Sri Lanka, Thailanda, Vietnamul de Sud, Cambodgia și India. India este, de altfel, principalul producător mondial de semințe de Strychnos nux vomica.
Cum să recunoaștem Strychnos nux vomica?
Uneori cu spini, Strychnos nux vomica are frunze veșnic verzi și o scoarță cenușie. Poate fi recunoscut și după florile sale mici, albe, adunate într-o inflorescență. Fructele sale sunt boabe portocalii, cu diametrul cuprins între 3 și 6 centimetri, care conțin între 2 și 5 semințe, încorporate într-o pulpă albă. Recoltate la maturitate, acestea sunt spălate pentru a îndepărta pulpa și apoi uscate la soare. Aceste semințe sunt cele folosite cu mare atenție în farmacie.
Ce se găsește într-o sămânță de Strychnos nux vomica?
Semințele de Strychnos nux vomica, cunoscute și sub numele de nucă vomică, conțin doi alcaloizi: stricnina și derivatul său, brucina. Stricnina, care este foarte toxică, reprezintă aproape jumătate din totalul alcaloizilor conținuți de o sămânță. În trecut, era utilizată în farmacie, în concentrații foarte mici, pentru proprietățile sale stimulatoare. Ceilalți constituenți sunt un ulei gras, compus din gliceride ale acizilor oleic și linoleic, precum și terpene și derivați.
Atenție la stricnină!
Semințele arborelui de stricnină au un diametru de 20-25 mm și o grosime de aproximativ 5 mm. Nu sunt tocmai plate, o parte este ușor convexă, iar cealaltă ușor concavă. Nuca vomică are o culoare care variază de la gri deschis la gri verzui și un aspect satinat, datorită unui puf mătăsos format din peri bine strânși. Sunt inodore, dar atenție: sunt foarte toxice. De altfel, în denumirea Strychnos nux vomica, nux vomica înseamnă literalmente „nucă ce te face să vomiți”.
Știați că?
Așa cum a scris Denis Sergent în ziarul La Croix, nuca vomică a fost folosită ca otravă în încercarea de a scăpa de Bestia din Gevaudan. „De asemenea, apelăm (…) la capcane, precum și la otrăvire, prin împrăștierea cadavrelor de animale umplute cu nucă vomică, bogată în stricnină.”(1) Iar înainte de interzicerea ei în Franța, în 1999, stricnina era folosită pentru a elimina ciorile și rozătoarele mici.
(1) Denis Sergent – La Bête du Gévaudan, un mythe éternel (Bestia din Gévaudan, un mit etern)– Ziarul La Croix, pagina 21, 19 iulie 2016