Ameliorarea alergiei la polen
Alergia la polen este o reacție excesivă a sistemului imunitar la alergenii prezenți în aer. Aceasta are ca rezultat simptome respiratorii și oculare, precum rinita alergică și astmul alergic: manifestări supărătoare care necesită tratament și măsuri de prevenție...
Să aflăm mai multe despre alergia la polen…
Alergia este o reacție de hipersensibilitate a sistemului imunitar la o substanță aparent inofensivă numită alergen. Prezent în mod natural în mediul înconjurător, polenul anumitor specii vegetale provoacă reacții alergice (sau polinoze), care se manifestă, cel mai adesea, prin simptome respiratorii și oculare neplăcute. Simptomele cutanate sunt din ce în ce mai frecvente.
Rinita alergică sau rino-conjunctivita alergică
Este denumită în mod obișnuit și „febra fânului”, deși această denumire se referă mai ales la alergia la polenul de graminee și la astmul alergic.
Rinita alergică este rezultatul unei inflamații a căilor respiratorii superioare: nasul, nazofaringele și laringele. Se manifestă prin congestie nazală: uneori nasul este înfundat, alteori curge. Rinita alergică crește riscul de apariție a astmului, îl poate precede și, de asemenea, îl face mai dificil de tratat.
Inflamația poate afecta, de asemenea, căile lacrimale și conjunctiva (membrana care acoperă partea albă a ochiului și interiorul pleoapelor). Ochii prezintă mâncărimi, lăcrimează, sunt roșii, iar pleoapele sunt umflate și lipite. Este o afecțiune cunoscută sub numele de rino-conjunctivită alergică.
Astmul alergic
Această maladie inflamatorie a bronhiilor este o consecință a inhalării alergenilor prezenți în aer, în special a polenului. Ea are ca rezultat inflamarea pereților căilor aeriene și generează dificultăți de respirație, respirație șuierătoare, o senzație de apăsare în piept, tuse persistentă și o senzație de lipsă de aer la efort.
Care sunt principalele polenuri alergenice?
Specii cu un risc alergic foarte ridicat:
- gramineele,
- mesteacănul,
- chiparosul, tuia, ienupărul și alte Cupressaceae,
- ambrozia (plantă invazivă care infestează unele zone).
Specii cu risc alergic ridicat:
- parietaria sau parachernița,
- măslinul,
- pelinul,
- arinul,
- alunul de pădure,
- carpenul,
- platanul,
- spanacul sălbatic, amarantul și alte specii din familia Amaranthaceae,
- pătlagina.
Alergiile cauzate de polenul din aer apar în special primăvara, deoarece acesta este anotimpul în care plantele eliberează polen pentru a se reproduce. În funcție de condițiile climatice și de localizarea geografică, polenizarea fiecărei specii nu are loc în același timp.
Începutul și sfârșitul sezonului polenic, precum și concentrațiile de polen din aer sunt date esențiale pentru a permite persoanelor care suferă de alergii să își adapteze tratamentele și comportamentul în vederea reducerii simptomelor alergiei.
Ce se poate face pentru a minimiza alergia la polen?
Iată câteva sfaturi pentru a putea face față alergiei în timpul perioadelor de polenizare…
Acasă:
- Clătiți-vă părul seara, deoarece polenul se depune pe părul dumneavoastră;
- Aerisiți încăperile de preferință înainte de răsăritul soarelui și după apusul acestuia, căci emisia de polen în aer începe în zori;
- Evitați expunerea la alte substanțe iritante sau alergenice, cum ar fi tutunul, produsele de curățare, parfumurile de casă, tămâia…
În aer liber:
- Evitați activitățile care implică o puternică expunere la polen, cum ar fi grădinăritul, tunsul gazonului, sportul... Dacă sunt obligatorii, faceți-le la sfârșitul zilei și purtați ochelari de protecție și o mască, faceți un duș și schimbați-vă după aceea;
- În grădină, evitați să cultivați plante sau copaci care emit polen alergenic;
- Tăiați plantele în stadiul de muguri pentru a limita emisia de polen;
- Evitați să uscați hainele afară, deoarece polenul se depune pe rufele umede;
- Când călătoriți cu mașina, țineți geamurile închise.
Aceste instrucțiuni trebuie respectate cu o atenție deosebită în cazul unor vârfuri de poluare atmosferică.
Care sunt soluțiile homeopatice disponibile pentru a ameliora alergia la polen?
Homeopatia urmărește să trateze, pe de o parte, simptomele care apar în timpul crizei alergice și, pe de altă parte, să aplice un tratament de fond stabilit în funcție de ansamblul simptomelor.
Tratamentul simptomatic ia în considerare localizarea simptomelor alergice, senzațiile, factorii agravanți și totalitatea semnelor care indică alergia. Este un tratament personalizat, aplicat în general la sfârșitul iernii, în vederea prevenției pentru perioadele de polenizare.
Tratamentul de fond se concentrează pe terenul pacientului și este stabilit după un interogatoriu amănunțit cu privire la simptomele sale, istoricul său și mediul său de viață.
