Robinia (Salcâmul)
Robinia: acacia falsă, dar cu calități reale
Salcâmul, sau robinia pseudoacacia, are un lemn aproape imputrescibil, ideal pentru anumite construcții. Flori pe care albinele le adoră pentru a-și face mierea. Și o scoarță bogată în polifenoli, apreciată de laboratoarele farmaceutice. Nu întâmplător este unul dintre cei mai cultivați arbori din lume.
Robinia (salcâmul): cel mai bătrân copac din Paris
Robinia (salcâmul) este un arbore originar din America de Nord. Își datorează numele lui Jean Robin, deoarece acest botanist al regilor Henri al IV-lea și Ludovic al XIII-lea a fost primul care a adus semințele în Franța, în 1601. Se spune că Jean Robin ar fi plantat primul exemplar francez în grădina sa, în locul unde se află astăzi Place Dauphine. Acesta a dispărut între timp, dar alți doi salcâmi, plantați tot la acea vreme, există și astăzi în Paris. Cel din scuarul René Viviani a fost plantat în 1601, fiind astfel cel mai vechi copac din capitala Franței. Celălalt, plantat în 1636, poate fi văzut încă în Muzeul de Istorie Naturală din Paris. În ceea ce privește cel de-al doilea nume al salcâmului: acacia falsă sau pseudoacacia, acesta se datorează asemănării sale cu speciile din genul Acacia.
Unde se găsește salcâmul?
Salcâmul se naturalizează ușor. Acesta este motivul pentru care poate fi întâlnit aproape peste tot pe planetă. În unele regiuni, este considerat chiar o specie dăunătoare, deoarece împiedică creșterea speciilor indigene. În America de Nord, țara sa de origine, este foarte răspândit în Pennsylvania, Georgia, Illinois și Arkansas. În Europa, se găsește în aproape toate țările. Din Franța până în Polonia și din Grecia până în Olanda, trecând prin Germania, Bulgaria, nordul Italiei și Elveția. De asemenea, crește în Turcia, Israel, China, Australia și Noua Zeelandă. Pe scurt: salcâmul este acasă peste tot... cu excepția zonelor de peste 700 de metri, deoarece este un arbore de joasă altitudine.
Cum să recunoaștem salcâmul?
Salcâmul (acacia falsă) este un arbore cu spini din familia Fabaceae. Poate atinge o înălțime de până la 30 de metri. Trunchiul său drept are ramuri netede și crengi unghiulare, pufoase. În ce privește florile sale, acestea sunt albe, colectate în număr mare și formează ciorchini care atârnă. Înfloresc din mai până în iunie și au un miros care amintește de floarea de portocal. Fructele salcâmului sunt niște păstăi care devin brun-roșcate la maturitate și care conțin între 4 și 10 semințe în formă de rinichi. În sfârșit, la fel ca și acacia adevărată, salcâmul (acacia falsă) are stipule care se transformă în spini mari, turtiți. Acestea persistă timp de mai mulți ani, în timp ce restul frunzei cade.
Salcâmul: un copac cultivat cu numeroase calități
Milioane de hectare de salcâm sunt cultivate în întreaga lume. Este a treia cea mai importantă esență de foioase, după plop și eucalipt. De ce suprafețe atât de mari? Pentru că salcâmul are multe calități! Datorită sistemului său radicular foarte dezvoltat, care stabilizează solul, este util pentru fixarea terasamentelor și a terenurilor nisipoase. Iar lemnul său, care este la fel de tare ca stejarul și aproape rezistent la putrefacție, face să fie adesea folosit ca înlocuitor al esențelor exotice, cum ar fi tecul, pentru amenajarea teraselor, a gardurilor sau a mobilierului de grădină.
Un copac popular, dar atenție: toxic!
Salcâmul este apreciat pentru calitățile lemnului său. Pentru florile sale, care sunt folosite în parfumerie și care pot fi transformate în tarte sau gogoși. Și pentru scoarța proaspătă a ramurilor sale tinere, care conține mulți polifenoli și care este transformată în soluții de sănătate de către laboratoarele farmaceutice. Chiar și albinele îl iubesc pentru că florile sale, care sunt foarte melifere, le fac să producă o miere delicioasă. Dar atenție: salcâmul poate fi periculos! Scoarța tulpinilor și rădăcinilor sale, precum și semințele și frunzele conțin proteine care sunt toxice dacă sunt ingerate.