Datura (Ciumăfaia)
Datura, planta cu reputație proastă
Cunoscută sub numele de „iarba diavolului”, din cauza capacității sale de a provoca halucinații, Datura - sau Datura stramonium - crește peste tot în lume și aproape oriunde în jurul nostru. Dar în prezent Datura nu mai este rezervată doar vrăjitoarelor, ci este și o plantă medicinală.
De unde provine Datura?
Originea Daturei, sau Datura stramonium, este incertă, dar în prezent este unanim acceptat faptul că este originară din Mexic și a fost introdusă în Europa de către conchistadori. Mai târziu, în Evul Mediu, Datura a fost considerată o plantă asociată cu vrăjitoria. Unele relatări despre scene de levitație sugerează și halucinații cauzate de alcaloizi tropanici*, prezenți în cantități mari în plantă. Pe de altă parte, introducerea Daturei în terapeutică a fost relativ târzie. Frunzele și semințele au fost înscrise în prima ediție a Farmacopeei franceze în 1818.
Unde crește Datura?
De la introducerea sa în Europa, la sfârșitul secolului al XVI-lea, planta a fost naturalizată în întreaga lume. Astfel, poate fi întâlnită în toată Europa, dar și în Africa de Nord și pe întreg continentul american. Datura crește, de asemenea, aproape oriunde: în grădini, pe terenuri virane, pe moloz sau de-a lungul drumurilor. Este o specie viguroasă care știe să se adapteze și să se aclimatizeze.
Cum să recunoaștem Datura?
Datura este o plantă erbacee din familia Solanaceae, care poate crește până la 1,5 metri înălțime. Tulpina sa este dreaptă, simplă sau ramificată, întotdeauna glabră și uneori purpurie. Frunzele sale sunt de un verde închis strălucitor pe partea superioară și de un verde mai deschis pe partea inferioară. Florile sunt solitare, cu corole în formă de pâlnie, albe sau violete, cu o lungime de 8 până la 10 cm. În ceea ce privește fructele sale, foarte caracteristice, acestea sunt capsule ovoide acoperite cu spini tari – de unde și denumirea populară de „măr spinos” dată Daturei.
Principii active și toxice
Toxicitatea daturei se datorează celor trei alcaloizi* derivați din tropan: hiosciamina, atropina și scopolamina. Aceasta din urmă reprezintă mai mult de o treime din alcaloizii* conținuți în părțile aeriene proaspete ale plantei. Efectul său este parasimpatolitic, adică paralizează sistemul nervos parasimpatic. În caz de intoxicație în urma consumului de Datura, se observă o dilatare anormală a pupilelor, însoțită de halucinații și delir. Dar prezența unei cantități semnificative de scopolamină are ca rezultat și proprietăți sedative ale sistemului nervos central.
Cultivarea Daturei
Datura este cultivată în scopuri farmaceutice, de preferință pe un teren ușor, calcaros. Această cultivare a făcut posibilă ameliorarea speciilor prin favorizarea celor mai bogate în alcaloizi*. Frunzele de Datura se recoltează, de preferință, înainte de înflorire. Mai întâi se scot cele de la bază și mai târziu, la câteva săptămâni, cele din vârf. Ele sunt apoi uscate rapid pentru a păstra calitățile principiilor active, la umbră sau în aer cald, cu o bună ventilație.
* Alcaloizii sunt molecule pe bază de azot, majoritatea de origine vegetală. Descoperirea lor, la sfârșitul secolului al XIX-lea, a făcut posibilă dezvoltarea multor medicamente.