Belladonna (Mătrăguna)
Belladonna: poate frumoasă, dar mai ales foarte toxică
Considerată odinioară o plantă magică sau de vrăjitorie, Belladonna este acum cultivată pentru a satisface nevoile laboratoarelor farmaceutice. Dar atenție: Belladonna este o plantă extrem de toxică. Iar fructele sale negre, care arată ca niște cireșe mici, pot fi chiar mortale.
Belladonna: o plantă cu o istorie bogată
Belladonna era cunoscută în Mesopotamia din cele mai vechi timpuri. Mai aproape de noi, în secolul al XIII-lea, Sfânta Hildegard recomanda folosirea acesteia sub formă de unguent pentru tratarea durerilor de dinți. În scrierile sale, planta Belladonna este numită „dolo”. Abia în secolul al XVI-lea Belladonna a fost numită astfel și descrisă în mod clar. Atunci și-a pierdut caracterul de plantă magică sau de vrăjitorie și a devenit o plantă medicinală, cultivată în grădinile farmaciștilor.
Originea numelui Atropa Belladonna
Belladonna officinalis se mai numește și Atropa Belladonna. Atropa care vine de la Atropos și Belladonna, care în italiană înseamnă „femeie frumoasă”. Atropos este numele uneia dintre cele trei Moire din mitologia greacă. Cea care, potrivit legendei, tăia firul vieții. Desigur, Belladonna își datorează numele toxicității sale periculoase. Și Belladonna, pentru că în secolul al XVI-lea, femeile italiene foloseau fructele de Belladonna pentru a obține un fard de pleoape care dădea o strălucire aparte privirii lor. Sau, mai exact, midriază, adică o dilatare anormală a pupilei provocată de alcaloizii* plantei.
Cum să recunoaștem Belladonna?
Belladonna este o plantă perenă din familia Solanaceae, cu tulpini de până la 1,5 metri înălțime. Are frunze ovale, adesea grupate în perechi și de dimensiuni inegale. Florile de Belladonna au corole în formă de clopot de culoare maro-violet sau galben-maroniu. Fructele sunt boabe negre strălucitoare, de mărimea unor cireșe mici. Germanii mai numesc Belladonna „Toll Kirsch”, ceea ce înseamnă „Cireașă nebună”, bineînțeles, din cauza toxicității sale.
Unde crește Belladonna?
În Franța, Belladonna crește rareori în stare sălbatică. Atunci când o găsim, se află în luminișuri sau pe moloz, de preferință pe un sol calcaros. Se întâlnește în toată Europa Centrală și de Sud, în Asia de Vest și în Africa de Nord. Datorită importanței sale în farmacie, Belladonna este cultivată în multe țări. În Franța, este cultivată în regiunea Fontainebleau și în Anjou, iar în afara granițelor franceze este cultivată în principal în Europa Centrală (Polonia și Ungaria) și în Europa de Est (Bulgaria, Iugoslavia, Rusia).
Belladonna: atenție la toxicitate!
Belladona este toxică, iar alcaloidul* responsabil de această toxicitate se numește hiosciamină. Este un paralizant al sistemului nervos parasimpatic care provoacă, printre altele, o dilatare a pupilei și o accelerare a ritmului cardiac. Belladonna conține, de asemenea, alți doi alcaloizi* - atropină și puțină scopolamină - precum și cumarine și multe săruri minerale. Toate părțile plantei Belladonna sunt toxice, dar în special fructele sunt cele care pot provoca accidente, mai ales în cazul copiilor care cred că sunt comestibile. Câteva boabe doar pot fi mortale dacă sunt înghițite.
Cultivarea Belladonnei
Cultivarea permite satisfacerea nevoilor laboratoarelor farmaceutice, dar și obținerea de plante Belladonna îmbunătățite, mai bogate în alcaloizi* și de calitate constantă. Recoltarea plantelor se face la începutul înfloririi, în iunie și iulie. Planta se taie la câțiva centimetri deasupra solului. Rădăcinile se recoltează toamna, când plantele Belladonna ajunse la vârsta de 2/3 ani sunt smulse. Uscarea trebuie să se facă foarte repede după recoltare pentru a evita posibilele alterări ale principiilor active. Frunzele se întind în straturi subțiri și se ventilează bine timp de câteva ore. În ceea ce privește rădăcinile, acestea sunt tăiate transversal sau longitudinal pentru a le facilita uscarea.
* Alcaloizii sunt molecule pe bază de azot, majoritatea de origine vegetală. Descoperirea lor, la sfârșitul secolului al XIX-lea, a făcut posibilă dezvoltarea multor medicamente.